24 iun. 2014

Acasa.


Acasa este un sentiment, nu un loc, iar daca pentru mine acasa esti tu, eu am ramas saraca de tot si nu mi-a mai ramas nimic. Am ramas in strada ca un cersetor uitat de lume, cu o valiza plina de amintiri pe care din cand in cand ma mai odihnesc, si adorm, si visez, si sper...
Am in par frunzele ruginite ale trecutului iar obrajii-mi de pistrui arata anii sufletului meu. Daca privesc in oglinda vad un om simplu cu tacere in ochi si genele pline de speranta la mai bine; vad maini trudite pentru propriile idealuri si buze uscate de dor si poate... Poate vad si lacrimi ascunse intr-o batista, dar acelea cad numai uneori, cand ploaia se revarsa din cerul intelept si tine companie copilei din mine.
Iubirea nu m-a abandonat nici o clipa, o tin in suflet sa ma protejeze de rautatea celor din jur si sa incalzeasca sufletele celor dragi de la distanta. 
Am buzunarele pline de petale de trandafir scrise cu vise, ingalbenite de timp si de furtuni in care am stat in bataia grindinei si am ramas cu cicatrici pe trup.  
Am un loc gol in piept, impanzit de cele mai frumoase flori de pe pamant, cu parfum de fiori de dragoste si polen imbibat cu dor. Am picuri de roua sarata ce uda adesea pajistea verde unde odata mi-era inima. 
Acea inima ce demult e la tine; ai grija de ea; e puternica si plina de viata si iti poate darui toate bataile ei pana la epuizare, atata timp cat tu esti "Acasa".

Un comentariu: